Wimbledon

21 Jan 2009 @ 12:30 AM

wimbledon “Englezul Peter Colt (Paul Bettany) nu poate spune ca a avut cariera de succes pe care si-a dorit-o in tenis. A fost odata clasat pe locul 11 in lume dupa care a alunecat in clasament pana pe locul 119.

Si increderea sa in succesul pe care l-ar mai putea avea pe teren a scazul.
Acum in ajunul retragerii sale din tenisul profesionist s-a decis sa mai participe inca o data la turneul de la Wimbledon.

Infruntand in acest turneu unul din cei mai buni jucatori ai momentului, Peter este aproape de o retragere voluntara, o slujba la un club unde o sumedenie de femei bogate vor veni sa ia lectii intre o operatie estetica si o bautura de dupa aamiaza.
Americanca Lizzie Bradburry (Kirsten Dunst) este o stea in afirmare si una din fetele rele ale din tenisul international. Ea este la prima participare la Wimbledon.

Ea pare a fi o surpriza. Concentrata, hotarata si impinsa catre superlativ de antrenorul, protectorul si tatal ei, Dennis (Sam Neill), Lizzie nu lasa nimic sa intervina in drumul catre victorie – nici un apel telefonic care sa o tulbure, nici o intamplare neasteptata si desigur nici o idila cu colegul sau de generatie si el american, Jake Hammond (Austin Nichols).

Traiectoria carierei sale este desenata si are ca tinta finala titlul de cea mai buna tenismena, o castigatoare de Grand Slam.
Trofeul de la Wimbledon ar fi un start bun pentru cariera sa si pentru pozitia de debutanta.
Planul lui Peter de a se retrage in liniste se amana in momentul in care ajunge la All England Lawn Tennis and Croquet Club Wimbledon unde se tine turneul de tenis pe iarba.

Aici dupa o intalnire cu Lizzie, intalnire care vireaza catre o idila, castiga primul meci.
Incurajat de aceasta victorie si de povestea de dragoste care se infiripa, Peter continua sa castige meci dupa meci.
Fanii revin uimiti si incantati de revenirea lui Peter si de ascensiunea lui in clasamentul mondial.
Englezul afla ca lumea iubeste invingatorii si cel mai bun exemplu este agentul sau, de obicei absent, care incepe sa aprecieze de mult uitatul gust al victoriei. ”