Daniel Urda

Posts Tagged ‘rezolvare’

Pentru cei care dau Bacalaureatul in aceasta perioada,puteti gasi subiectele si baremele de corectare si notare aici : Subiecte si bareme de corectare si notare 2009.

Rezolvarea subiectului 3 la proba scrisa de limba si literatura romana :

“III. 43 (tema şi viziunea despre lume într-un roman psihologic interbelic – Pădurea spânzuraţilor, Liviu Rebreanu )

Romanul românesc interbelic începe sub auspiciile lui Liviu Rebreanu, a cărui operă stă sub semnul unei „poetici a organicului”, coordonata fundamentala a creaţiei sale şi dimensiune a realismului cu accente naturaliste.
După cum mărturiseşte în articolul doctrinar „Cred”, pentru Liviu Rebreanu literatura este „creaţie de oameni şi viaţă”, iar romanul este discurs ce „fixează curgerea vieţii”, ce „dă vieţii un tipar care îi cuprinde dinamismul şi fluiditatea.
Liviu Rebreanu este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura noatră -„Ion” şi primul roman de analiza psihologică din proza românească -„Pădurea spânzuraţilor”. Acesta din urma se impune ca reper fundamental în evoluţia romanului psihologic românesc, ca primul studiu al unui caz de conştiinţă.
Nuvelele care preced romanul „Pădurea spânzuraţilor” sunt: „Catastrofa”,”Iţic Strul Dezertor” şi „Hora morţii”, pe baza cărora Liviu Rebreanu îşi ceează primul roman de analiza psihologica.
În geneza romanului se împletesc date obiective ale realităţii cu un material afectiv tulburător. G. Călinescu vede în „Pădurea spânzuraţilor” o monografie a „incertitudinii chinuitoare”, iar Paul Georgescu afirmă că scrierea nu este „un roman monografic la războiului” ci , în primul rând, „o confruntare a unor păreri critice despre sensul vieţii cu însăşi viaţa aflată la extrema limită”.
Ca orice roman, „Pădurea spânzuraţilor” are o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi cu o intriga complicată.
Tema o constituie evocarea realistă şi obiectivă a Primului Război Mondial, în care accentul cade pe condiţia tragică a intelectualului ardelean, silit să lupte sub steag străin împotriva propriului neam. Se pot distinge două subteme ale roman: iubirea faţă de patrie şi dilema între datorie şi dragoste faţă de ţară manifestată în conştiinţă.
Personajul central al romanului este locotenentul Apostol Bologa. Drama lui este declanşată de criza psihologica, personajul apărând ca subiect trăitor şi observator al propriilor stări de conştiinţa. Eroul îşi trăieşte propriile emoţii, sentimentele si incertitudinile, tragicul său conflict interior fiind declanşat de sentimentul datoriei de cetăţean, ce-i revine din legile satului austro-ungar şi apartenenţa la etnia românească.
Din punct de vedere structural, romanul este alcătuit din patru cărţi, fiecare având cate unsprezece capitole, cu excepţia ultimei, care are doar opt capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literara prin acela ca viaţa tânărului Bologa s-a sfârşit prea curând şi într-un mod nefiresc.
Romanul are doua planuri distincte ce evoluează paralel, dar care se intercondiţionează: unul al tragediei războiului şi altul al dramei psihologice a personajului principal. Scriitorul foloseşte ca tehnică narativă introspecţia, retrospecţia, portretul direct al autorului, dialogul şi monologul interior, naraţiunea fiind la persoana a III-a (naratorul este omniscient şi omniprezent).
Construcţia romanului este circulară şi simetrică: romanul „Pădurea spânzuraţilor” începe şi se termină cu imaginea spânzurătorii şi cu privirea luminoasă a condamnatului.
Începutul romanului relatează o atmosfera cenuşie de toamna mohorâta, în timpul Primului Război Mondial, în care imaginea spânzurătorii stăpâneşte întreg spaţiul vizual şi spiritual. Apare şi descrierea, existând o corespondenţă între elementele naturii şi stările personajului: „Sub cerul cenuşiu de toamna ca un clopot uriaş de sticla aburită, spânzurătoarea nouă şi sfidătoare (…) întindea braţul cu ştreangul spre câmpia neagră”.
Locotenentul Apostol Bologa, ca membru al Curţii Marţiale, a făcut parte din completul de judecată care l-a condamnat la moarte prin spânzurătoare pe sublocotenentul ceh Svoboda, pentru că încercase să treacă frontul la inamic. Convins că şi-a făcut datoria faţă de stat, Bologa supraveghează cu severitate pregătirea execuţiei, dând dovada de lipsa totala de sentimente, însa ele vor fi cele care îl vor ucide in final. Bologa are foarte bine inoculat simţul datoriei de către tatăl sau, care îl sfătuieşte: „Ca bărbat să-ţi faci datoria şi să nu uiţi niciodată că eşti român”. Educaţia religioasa din copilărie, dată de mama sa, apoi studiile de filosofie de la Budapesta au sădit în Apostol valori care s-au sedimentat mai ales în automatisme şi prejudecăţi.
Intelectual prin formaţie, eroul nu face parte, la începutul romanului, din categoria celor care problematizează existenţa. Excesul cu care participă la pregătirea spânzurării lui Svboda, fără a lua în considerare altceva decât imperativul datoriei, dovedeşte acest lucru. Logodna cu Marta şi apoi ruperea logodnei, probează incapacitatea personajului de a se desface din lanţul automatismelor.
Destinul lui Apostol Bologa însumează evenimente şi întâmplări de război, dublate de reflecţii profunde asupra situaţiei fără ieşire în care se afla personajul, după mutarea teatrului de lupta pe frontul românesc. În încercările disperate de a evita confruntarea directă cu românii, Apostol face acte de eroism, distrugând un reflector rusesc, în speranţa că va obţine de la generalul Karg transferul în altă zonă de lupta.
Punctul culminant este atins în momentul în care este din nou numit membru al Curţii Marţiale şi este obligat să participe la judecarea a doisprezece români acuzaţi de dezertare. Dezertarea devine şi pentru Apostol soluţia de a-şi salva propria conştiinţă de la frământările actului de a-şi condamna propriii fraţi. De aceea planul pe care şi-l face nu este nici pe departe unul elaborat, lucru ce demonstrează că în fapt el se lasă prins din moment ce se îndreaptă hipnotic spre zona frontului păzită de cel mai vigilent duşman al său. Este prins, condamnat la moarte şi executat prin spânzurare, într-o scena simetrica celei din incipitul romanului. Aceeaşi lumina, aceeaşi atitudine sfidătoare din ochii lui Svoboda se va vedea în final în ochii lui Bologa în momentul executării. În momentul spânzurării, ca şi Svoboda la începutul romanului, “Apostol îşi potrivi singur ştreangul, cu ochii însetaţi de lumina răsăritului”.
Viziunea despre lume, în ochii lui Apostol Bologa, se schimba din momentul în care sublocotenentul ceh Svoboda înfrunta moartea cu seninătate. Din acel moment, pentru el, războiul nu va mai fi doar o lupta fără sentimente, iar fiecare faptă se va transmite în conştiinţa personajului producând intense trăiri, emoţii, senzaţii, surprinse cu abilitate de Rebreanu. Din acel moment, începe criza lui de conştiinţa redata de narator prin monolog interior sau autoanaliza de catre narator: „Apostol Bologa se făcu roşu de luare-aminte şi privirea i se lipise pe fata condamnatului. Îşi auzea bătăile inimii ca nişte ciocane”.
Lumina este vazută în roman ca motiv, apărând frecvent în text: în copilăria lui Apostol, în ochii lui Svoboda, sub forma reflectorului şi în ochii lui Apostol, atunci când acesta va înfrunta moartea aşa cum o făcuse şi cel pe care îl condamnase cu atât obiectivism în incipitul romanului, privirea lui zburând nerăbdătoare spre ”lumina răsăritului”, spre „strălucirea cereasca”.
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului său, din dragoste pentru ţara sa, pentru libertate şi adevăr, pentru triumful valorilor morale ale omenirii.
Liviu Rebreanu este în acest roman „un analist al stărilor de conştiinţă, al învălmăşelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice”, viziunea dspre lume fiind redată prin ochii personajului principal care suportă o adevărată transformare a conştiinţei.
(Ramona Mănica, 12L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)”

Rezolvarea subiectului 2 la proba scrisa de limba si literatura romana :

“Sunt de acord cu părerea lui Ioan Slavici conform căreia „Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să şti de ce, se dă pe faţă, fără ca să ştii cum şi te duce fără ca să şti unde.”.
În primul rând, iubirea apare spontan, fiind imprevizibilă, ca orice sentiment al omului. Din această cauză, s-a considerat că dragostea „este din altă lume”, pogorându-se asupra noastră ca un har divin, ca o vrajă, ori o boală. Un exemplu din literatura noastră este mitul zburătorului, regăsit în poezia „Sburătorul” a lui Ion Heliade Rădulescu, unde fata care se îndrăgosteşte cere ajutorul mamei pentru a scăpa de acele senzaţii necunoscute ei.
În al doilea rând, odată îndrăgostiţi, cei doi tineri pot renunţa la orice pentru a-şi păstra iubirea, trecând peste prejudecăţi majore: sociale, rasiale, religioase, ceea ce îi aruncă în tumultul vieţii, fără a şti unde. Spre exemplu în legenda „Romeo şi Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflăcărată ce încalcă regulilile sociale. Un alt exemplu se regăseşte în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici, unde Persida trece peste contrângeri religioase, sociale, etnice, incompatibilitate de temperament ducând la o situaţie mai puţin tragică, dar la o căsnicie nefericită.
În concluzie, iubirea poate fi privită ca o pasiune apărută din senin, ce ne poartă pe căi neprevăzute, dacă nu optăm pentru o viaţă constrânsă de rigorile raţiunii.

(Doina Cucu, 12 B; coord. prof. Elena Apostol)”

Rezolvarea subiectului 1 la proba scrisa de limba si literatura romana :

1. zâmbetul; fâlfâire, tremur.
2. Linia de pauză, prezentă în text, marchează o întrerupere a discursului liric, o pauză menită să aducă după sine informaţii suplimentare; se exprimă în mod direct opinia ipostazei lirice a îndrăgostitului.
3. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular mea, îmi şi de persoana a Ii-a singular tine, ţi-. Sunt utilizate forme verbale de persoana I singular adun, aş putea, să sărut. Apare adresarea directă a eului liric, caracterul confesiv al operei, poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
4. Tema poeziei este iubirea.
5. Fiind un text de factură modernistă, remarcăm faptul că versurile sunt inegale, măsura acestora variază de la 3 la 14 silabe, iar a doua particularitate constă în faptul că e utilizat versul alb, nu apare rima. Apare valorificat ingambamentul, versurile încep cu literă mică, deoarece poetul consideră că nu şi-a încheiat de expus idea şi aceasta trebuie continuată în versul următor.
6. Verbele la prezent strâng, creşte, întinde surprind o acţiune în plină desfăşurare, care încă nu s-a încheiat. Prin solemnitatea gesturilor evocate, acestea capătă caracter de prezent etern.
7. Intre titlul operei şi textul poeziei există o strânsă relaţie. în relaţie cu textul poeziei, titlul operei este semnificativ fiind alcătuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce îi conferă caracter de generalitate. Prin aceasta, autorul sugerează o caracteristică specifică ipostazei lirice a îndrăgostitului, iubirea.
8. Prin intermediul metaforei mâini tomnatice întinde noaptea mea spre tine se sugerează iubirea ajunsă la vîrsta senectuţii, care reface ritualul erotic al apropierii de fiinţa iubită. Simbolul nopţii, echivalent al morţii iminente care pândeşte latent, este valorificat, în text, în cadrul acestei metafore revelatorii. Epitetul cromatic licurici verzui asociază culoarea ochilor iubitei cu luminozitatea, cu singura posibilitatea de a-1 ghida pe îndrăgostit în această “noapte”. Portretul iubitei este un elogiu adus frumuseţii acesteia, gingăşiei şi purităţii sale, fiind conturat cu ajutorul metaforei Gura ta e strugure-ngheţat. Valoarea supremă, păstrată în adâncul fiinţei îndrăgostitului, rămâne surâsul, în fapt o modalitate de reflectare a stării de armonie şi de împărtăşire a sentimentelor erotice.
9. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră plastică, idei concentrate, cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxă poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică.

Examenul de bacalaureat 2009
Proba A
Proba scrisă de limba şi literatura română
Subiecte 2009
BAREM DE CORECTARE ŞI DE NOTARE
Subiecte 2009
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă
fracţiuni de punct.
Se punctează oricare alte formulări/ modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total acordat
pentru lucrare la 10.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Notă! Se acordă acelaşi punctaj pentru răspunsurile redactate în spiritul soluţiilor din barem.
1. Scrierea a câte unui sinonim adecvat sensurilor din context ale cuvintelor date, de exemplu: „surâsul” –
zâmbetul, zâmbirea etc., „pâlpâire”- clipire, tremurare etc. (1 p. + 1 p.) 2 puncte
2. Precizarea rolului liniilor de pauză din text, de exemplu: marchează izolarea unei construcţii incidente,
care aparţine unui alt plan al discursului etc. (Precizarea corectă, nuanţată, a rolului liniilor de pauză: 2 p.;
precizarea parţial corectă a rolului liniilor de pauză, divagaţii şi/ sau improvizaţii, cu greşeli de exprimare
şi/ sau de ortografie: 1 p.) 2 puncte
3. Menţionarea a două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în text, de exemplu:
verbe la persoana I singular („adun”, „aş putea”, „simt”), pronume la persoana I singular („îmi”), adjectiv
pronominal posesiv („mea”), pronume şi adjective pronominale de persoana a II-a singular, ca mărci ale
adresării directe („spre tine”, „ţi”, „ta”). (1 p. + 1 p.) 2 puncte
4. Precizarea a două teme/ motive literare, de exemplu: iubirea, natura, noaptea, somnul, luna etc.
(2 p. + 2 p.) 4 puncte
5. Prezentarea celor două particularităţi prozodice ale textului dat, de exemplu: versul liber, măsura inegală
a versurilor, absenţa rimei, discontinuitatea ritmică, scrierea cu literă mică la începutul versurilor etc.
(2 p. + 2 p.) 4 puncte
6. Explicarea efectului stilistic al utilizării indicativului prezent în poezia citată, de exemplu: indicativul
prezent predomină în discursul liric/ în confesiunea lirică, conferind permanenţă şi concreteţe trăirii etc.
(Explicarea nuanţată, corectă, argumentată a efectului stilistic al utilizării indicativului prezent: 4 p.;
explicarea parţial corectă a efectului stilistic al utilizării indicativului prezent: 2 p.; încercarea de explicare,
divagaţii, cu greşeli de exprimare şi/ sau de ortografie: 1 p.) 4 puncte
7. Exprimarea unei opinii argumentate în legătură cu relaţia dintre titlul şi textul poeziei, de exemplu: titlul este
alcătuit dintr-un substantiv (provenit din infinitiv lung) care sugerează starea eului liric, determinată de trăirea
intensă a sentimentul erotic; la nivelul textului, semnificaţia titlului este potenţată de trăirile contradictorii,
sugerate prin elemente aparţinând celor două arii semantice aflate în opoziţie cald - rece („văpaie”, „s-a
încins”, respectiv „-ngheţat”, „rece”) etc. (Exprimarea argumentată, corectă, nuanţată, coerentă a opiniei:
4 p.; exprimarea parţial argumentată a opiniei: 2 p.; încercarea de explicare, divagaţii şi/ sau improvizaţii, cu
greşeli de exprimare şi/ sau de ortografie: 1 p.) 4 puncte
8. Comentarea strofei a treia a poeziei, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice,
de exemplu: strofa a treia subliniază opoziţia dintre cele două atitudini atribuite celor două instanţe lirice
ale textului, eul liric/ îndrăgostitul şi iubita, relevate, la nivel morfologic, prin cele două serii pronominale
şi verbale de persoana I şi a II-a singular („noaptea mea”, „spre tine” etc.); limbajul metaforic
accentuează tensiunea lirică; opoziţia noapte-lumină, metaforele „noaptea mea”, „spuma de lumin-”,
epitetele „mâni tomnatice”, „licurici verzui”; transpunerea concretului în abstract („ţi-adun în inimă
surâsul”); imagini artistice; versul liber etc. (Comentarea corectă, nuanţată, prin reliefarea legăturii dintre
idee şi mijloacele artistice de realizare: 4 p.; comentarea parţial corectă sau fără sublinierea legăturii dintre
idee şi mijloacele artistice de realizare: 2 p.; încercarea de comentare, divagaţii şi/ sau improvizaţii, cu greşeli
de exprimare şi/ sau de ortografie: 1 p.) 4 puncte
9. Ilustrarea prezenţei în text a uneia dintre caracteristicile limbajului poetic, de exemplu: expresivitate,
ambiguitate, sugestie, reflexivitate. (Ilustrarea prezenţei în text a uneia dintre caracteristicile limbajului
poetic, prin exemple şi explicaţii convingătoare; respectarea normelor de exprimare, de ortografie şi de
punctuaţie: 4 p.; ilustrarea prezenţei în text a uneia dintre caracteristicile limbajului poetic, prin exemple şi
explicaţii; abateri minore de la normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie: 2 p.; simpla
menţionare a unui aspect corespunzător cerinţei, fără referire la textul poetic dat: 1 p.) 4 puncte
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Se vor puncta următoarele elemente:
1. Construcţia discursului de tip argumentativ. (Structurarea ideilor în scris: text clar organizat, coerent, cu
echilibru între cele trei componente – ipoteza, enunţarea şi susţinerea argumentelor, concluzia: 3 p./ 1 p.;
utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri – de exemplu, verbe de opinie: a
crede, a considera, a presupune etc.; adverbe/ locuţiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai
subiectivităţii evaluative: probabil, posibil, desigur, fără îndoială, cu siguranţă etc.; conjuncţii/ locuţiuni
conjuncţionale cu rol argumentativ, utilizate pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv,
final, concluziv etc.: deoarece, din cauză că, încât, ca să, aşadar etc.; conectori argumentativi: în primul
rând, în plus, de fapt, oricum, în ceea ce priveşte, prin urmare, în realitate etc.: 3 p./ 1 p.) 6 puncte
2. Conţinutul şi structura argumentării. (Formularea clară a ipotezei/ a propriei opinii: 3 p./ 1 p.; enunţarea
a cel puţin două argumente [pro şi/ sau contra] viabile, pertinente, adecvate ipotezei: 3 p./ 1 p. + 3 p./ 1 p.;
dezvoltarea lor convingătoare, prin exemplificări sau prin explicaţii clare: 3 p./ 1 p. + 3 p./ 1 p.; formularea
unei concluzii adecvate: 3 p./ 1 p.) 18 puncte
3. Corectitudinea limbii utilizate, aşezare în pagină, lizibilitate. (Registrul stilistic adecvat cerinţei,
claritatea: 2 p./ 1 p.; sublinierea ideilor prin intermediul paragrafelor, lizibilitatea: 1 p.; corectitudinea
exprimării: 2 p./ 1 p. pentru una-două greşeli de lexic sau de morfosintaxă/ 0 p. pentru trei sau mai
multe greşeli; ortografia şi punctuaţia: 1 p./ 0 p. pentru două sau mai multe greşeli.) 6 puncte
(Punctajul pentru redactare se acordă numai dacă răspunsul respectă limita minimă de spaţiu precizată.)
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
A. Conţinut – 16 puncte
1. Evidenţierea tipului de roman ales şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent
cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică (un roman psihologic studiat, aparţinând perioadei
interbelice), prin referire la opera literară studiată:
- evidenţierea argumentată, complexă, a tipului de roman ales şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o
tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică, prin referire la opera literară
studiată – 4 p.;
- evidenţierea parţial argumentată a tipului de roman ales şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o
tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică, prin referire la opera
studiată – 3 p.;
- evidenţierea parţială a tipului de roman ales sau a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un
curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică, cu unele explicaţii sau cu exemple din opera
literară studiată – 2 p.;
- menţionarea unui aspect corespunzător cerinţei, fără explicaţii – 1 p. 4 puncte
2. Prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/ secvenţe
narative:
- prezentarea argumentată a temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/
secvenţe narative – 4 p.;
- prezentarea parţial argumentată a temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/
secvenţe narative – 3 p.;
- prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la un episod/ o secvenţă narativă – 2 p.;
- menţionarea temei romanului, fără explicaţii sau exemple – 1 p. 4 puncte
3. Sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a
autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului,
particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi
de caracterizare, limbaj etc.), prin referire la opera literară studiată:
- sublinierea/ evidenţierea argumentată a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului, prin referire la opera literară studiată – 4 p.;
- sublinierea/ evidenţierea argumentată a trei elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului, prin referire la opera literară studiată – 3 p.;
- sublinierea/ evidenţierea argumentată a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului, prin referire la opera literară studiată – 2 p.;
- sublinierea/ evidenţierea unui element al textului narativ, semnificativ pentru ilustrarea viziunii despre lume a
autorului/ a naratorului, prin referire la opera literară studiată – 1 p. 4 puncte
4. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în romanul ales:
- exprimarea nuanţată a unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în romanul ales – 4 p.;
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în
romanul ales – 3 p.;
- exprimarea unui punct de vedere, cu încercare de argumentare, despre modul în care tema şi viziunea
despre lume sunt reflectate în romanul ales – 2 p.;
- simpla menţionare a unei opinii/ a unui punct de vedere, fără argumentare sau cu improvizaţii – 1 p. 4 puncte
B. Redactare – 14 puncte (Punctele pentru redactare se acordă numai dacă răspunsul respectă limita
minimă de spaţiu precizată.)
5. Organizarea ideilor în scris. (Text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente –
introducere, cuprins şi încheiere; construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a ideilor:
3 p.; părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există echilibru între ele; ideile sunt, în
general, evidenţiate prin paragrafe: 2 p.; plan vag de structurare a textului; trecerea de la o idee la alta
nu este evidenţiată: 1 p.) 3 puncte
6. Utilizarea limbii literare. (Stil şi vocabular adecvate conţinutului eseului; claritatea enunţului; varietatea
lexicului; sintaxă adecvată: 3 p.; stil şi vocabular parţial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor: 2 p.;
vocabular restrâns, monoton: 1 p.) 3 puncte
7. Abilităţi de analiză şi de interpretare. (Relaţia adecvată idee-argument; argumente convingătoare;
abilităţi de a formula judecăţi de valoare: 3 p.; încercări de a susţine ideile prin argumente; elemente de
interpretare, dar rezultat neconvingător: 2 p.; afirmaţii nesusţinute prin argumente; idei irelevante,
schematism: 1 p.) 3 puncte
8. Ortografia. (0-1 erori: 2 p.; 2 erori: 1 p.; 3 sau mai multe erori: 0 p.) 2 puncte
9. Punctuaţia. (0-1 erori: 2 p.; 2 erori: 1 p.; 3 sau mai multe erori: 0 p.) 2 puncte
10. Aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea. 1 punct