Cum am intrat cu masina in poarta liceului

In primul an de permis trebuie sa recunosc ca mi-a fost destul de frica la volan. Tatal meu, stilul lui de condus si depasirile pe care le facea nu au avut un efect foarte bun pentru mine. Si ca totul sa fie perfect, am trecut de la Tico (masina de la scoala de soferi) la Dacia Berlina 1310 (din dotarea parintilor).

Sa revenim la povestea din titlu. Dupa doua saptamani in care am fost imobilizat la pat din cauza unei gripe puternice, m-am trezit intr-o dimineata cu chef de scoala. Si pentru ca eram cam ametit dupa febra din seara precedenta, m-am gandit sa merg cu masina. (mare greseala)

Am stat la prima ora si am povestit cu colegele mele de clasa care erau uimitor de atente cu mine. Urma ora de romana pe care o uram. Nu aveam de gand sa asist la ora (aveam oricum scutire) asa ca am vorbit cu un coleg si am hotarat sa ne plimbam cu masina prin Brasov. Toate bune si frumoase. Ne-am plimbat putin si am admirat fetele frumoase de la un liceu vecin. La intoarcere nu pot sa spun exact ce s-a intamplat. Nici acum nu-mi dau seama.

Inainte de intrarea in liceu, la poarta, era un fel de bordura. Ca sa intri in liceu veneai de pe un drum principal si faceai dreapta (90 de grade). Aveam cam 50-60 de km la ora si cumva am uitat sa mai pun frana. Am tras direct de volan dreapta, masina a sarit putin de pe bordura si … am intrat in zidul si stalpul portii liceului. Ca sa fie totul perfect, la toata aceasta frumusete de scena era martora cea mai populara fata din liceu, cea pe care eu nu o suportam de nici o culoare.

Dupa ce mi-am revenit din soc m-am uitat la colegul meu care era alb ca varul la fata. Am realizat ce am facut si am dat masina putin cu spatele. Am dus-o in curtea liceului unde SLAVA DOMNULUI nu era nimeni inca (nu era pauza). Erau totusi prin zona elevii dintr-o clasa rivala, colegi cu fata pe care nu o suportam. M-am dat jos din masina si am inceput sa analizez daunele : farul stanga, spoilerul si aripa stanga distruse; capota putin sifonata. Bineinteles ca cei din clasa rivala se prapadeau de ras …

Nu stiam exact ce sa fac asa ca am sunat acasa. Mi-a raspuns mama mea, i-am spus in cateva cuvinte ce s-a intamplat si m-a trimis la politie. Eram distrus. Am urcat in masina, am pornit-o si…a murit motorul. Toti erau pe jos de ras, si la propriu (pentru ca stateau pe scarile de la intrarea in liceu) si la figurat (pentru ca nu mai aveau aer de cat radeau).

Intr-un final unul dintre ei s-a hotarat sa vina si sa ma ajute. Il chema Ridiche iar dragii lui colegi il alintau mereu cantandu-i un hit de-al Loredanei (remixat desigur) “Ridiche-ma la cer”. A venit cu mine la politie si mi-a aratat ce sa fac. Am dat de un politist si i-am povestit ce s-a intamplat (am crezut ca o sa lesine de ras dar s-a abtinut eroic). Mi-a dat un formular in care trebuia sa desenez scena accidentului. Imi venea sa mor!

Dupa ce am completat formularul a venit cu mine la masina, ca sa constate pagubele si sa-mi dea o autorizatie de reparatie.

Am terminat cu politia si am plecat cu Ridiche spre liceu. Din pacate nu stiam stradutele din zona politie si m-am ratacit. Am ajuns pe o strada cu dead-end asa ca trebuia sa dau cu spatele. Si am dat pana am intrat cu masina in stalpul de la marginea drumului. In momentul ala chiar am crezut ca mor.

Am coborat cu Ridiche sa vad ce am facut (iar). El mai ca se prapadea de ras, eu de abia m-am tinut pe picioare. Din fericire am reusit sa sparg doar stopul stanga spate si sa misc putin portbagajul.

Ridiche : – Mergem iar la politie ?
Eu : – Esti nebun ? Si asa s-a prapadit ala de ras. Daca ma intorc acum o sa se duca vestea in tot inspectoratul de politie. Acum 2 minute am plecat de acolo. Hai la liceu! Conduci tu, ca eu nu mai sunt in stare.

A fost de treaba si a condus el pana la liceu. Nici acum nu imi dau seama cum am condus de acolo pana acasa.

Mai are rost sa va zic ca dupa ce i-am povestit mamei mele intamplarea a luat o foarfeca si a vrut sa-mi taie permisul in bucati ?

Am pastrat autorizatia de reparatie ca amintire :