Duhul apelor

[ad#ad-1]

“Era unu pe un pod cu o piatră de gât să se arunce. La un moment dat, din spate vine un tip şi îl întreabă ce face. Ăsta îi răspunde că vrea să dea colţu’. Ăsta îl întreabă de ce.
– Păi nu am nevastă, maşină şi casă.
– Şi pentru atâta lucru vrei să te sinucizi?
– Da.
– Păi tu ştii cine sunt io?
– Cine?
– Duhu’ apelor.
– Şi ce dacă io tot mă sinucid.
– Stai băi calm. Iote acolo vilişoara ceea. Ia cheile astea. E a ta acu.
– Io tot mă sinucid. N-am nevastă şi maşină.
– Stai măi calm. Ia uită-te la geam la etaju’ 2… vezi bruneta aia bună? Ei, aia e nevastă-ta. Da’ o vezi şi pe blonda aia şi mai bună? Aia din piscină? Aia e amanta.
– Şi maşina?
– Păi uită-te în faţa casei. Vezi jeepu’ ăla? Ia cheile că-i al tău. Da’ vezi şi garaju ăla? În el ai un Porsche, ia cheile şi de la el.
– Păi gata nu mă mai sinucid.
– Acu’ dacă tot ţi-am îndeplinit dorinţele… stai şi tu odată să te fac de la spate.
Stă ăsta o tură. Duhu’ apelor:
– Băi, tu câţi ani ai?
– 37.
– Şi la 37 de ani mai crezi poveşti cu Duhu’ apelor?”

[ad#ad-2]