Solaris (2002)

Ati pierdut vreodata pe cineva drag? Ati pierdut vreodata o persoana pe care ati iubit-o mai mult decat viata insasi, o persoana pentru care ati fi facut absolut orice? Cum ati reactiona daca ati putea sa aveti din nou acea persoana in viata voastra? Cum ati reactiona daca un lucru pe care il credeati imposibil ar deveni posibil? Cam acestea sunt intrebarile la care o sa gasiti raspunsul in Solaris (2005), o drama romantica/film psihologic SF pe care va recomand sa o vedeti. Sunt absolut sigur ca o sa va placa.

Intotdeauna mi-a placut sa cred ca dragostea adevarata este eterna, dar nu m-am gandit niciodata la ce se intampla cand persoana pe care o iubesti moare iar tu ramai in urma, la felul in care reactionezi, la modul in care te chinui sa mergi inainte cand stii ca totul era perfect. Numai ca, vedeti voi, viata nu este perfecta, iar povestile de dragoste tin pana la adanci batraneti doar in povesti.

Povestea: Doctorul Gibarian, parte din echipa de pe o statie spatiala care studiaza planeta Solaris, face un apel disperat la prietenul lui, psihologul Dr. Chris Kelvin (George Clooney). Pe scurt, Gibarian il cheama de urgenta pentru a-l ajuta sa inteleaga/sa se lupte cu un fenom ciudat care a aparut la bordul navei si pe care Chris l-ar putea intelege, avand in vedere experienta lui.

In momentul in care Chris ajunge la statia spatiala, el gaseste doar patru persoane si afla ca dr. Gibarian s-a sinucis. Problema? Doar doua persoane fac parte din echipajul statiei. Celalalte doua persoane? Fiul doctorului Gibarian si sotia lui decedata.

Cum este acest lucru posibil? Ramane sa aflati singuri…