Carrie (2013)

Se pare ca americanii au inceput sa apele la remake-uri. In criza de idei, cred si eu. Am tot spus eu ca scenaristii si producatorii de la Hollywood sunt platiti degeaba. Culmea, am vazut filme cu buget mic absolut geniale. Un fel de ironie a sortii. Cei care au idei foarte bune sunt platiti cu resturi, cei care sunt platiti cu o gramada de bani fac filme de rahat. Trecand peste aceste aspecte, Carrie (2013) este un horror destul de reusit. Da, este un remake al filmului dar regizorul si-a permis sa modifice destul de mult povestea. Daca ati vazut variantele din trecut o sa observati aceasta schimbare.

Daca nu le-ati vazut, cu atat mai bine. Aveti sansa sa fiti surprinsi de poveste. Mie unul mi-a placut foarte mult. Poate pentru ca ma incadrez in cei care nu au vazut variantele precedente. Am de gand sa remediez acest aspect in urmatoarele zile. Intre timp, va recomand sa vedeti acest horror. Presimt ca o sa va placa.

Carrie White este o eleva de liceu marginalizata de restul colegilor si protejata (sa zicem) de mama ei extrem de religioasa/fanatica (Julianne Moore – face un rol incredibil). In momentul in care farsele colegilor merg prea departe, Carrie ajunge la limita si descopera ca are puteri telekinetice (poate misca lucrurile din jur cu puterea mintii). Si pentru ca unii nu stiu niciodata cand o gluma intrece masura, cineva trebuie sa le explice asta. Carrie va fi foarte draguta si le va explica exact cat de mult au exagerat la balul de absolvire…