Faces in the Crowd (2011)
Era timpul sa revin cu un nou film psihologic, nu-i asa? Imi pare rau pentru lipsa de timp necesara acoperirii acestei categorii. Se pare ca viata nu te lasa niciodata sa te plictisesti. Multe idei, multe complicatii, putin timp la dispozitie, o singura minte, un vis care nu moare… Simt ca ma cuprinde un curent filozific. Glumesc. Dupa cum v-am mai spus si, desi nu imi place sa ma repet, o s-o mai fac cand vine despre acest gen de filme, povestea este intotdeauna interesanta si noua/unica. Evident, Faces in the Crowd (2011) nu face exceptie de la aceasta regula.
Banuiesc ca majoritatea filmelor psihologice sunt inspirate din intamplari reale. Cu greu poti sa te gandesti la asa ceva, cu greu poti sa creezi ceva asemanator fara sa te inspiri de undeva.
Revenind la film, povestea suna cam asa: Viata lui Anna Marchant (Milla Jovovich) pare sa fie fara probleme: are un loc de munca pe care il iubeste (invatatoare), s-a mutat de scurt timp impreuna cu barbatul pe care il iubeste, are doua prietene minunate de care nu se poate desparti. Totul insa se schimba in momentul in care Anna, intr-o noapte, se decide sa mearga acasa pe jos. Oare de ce fac femeile chestiile astea? Spre ghinionul ei, pe drumul spre casa are “sansa” de a fi martora la o crima.
Criminalul, un psihopat celebru in zona pentru modul sau de operare (taie gatul femeilor, le violeaza si plange pe cadavre), o vede si incearca sa o omoare. Desi reuseste sa scape atacului, Anna ramane cu o mica problema: Prosopagnosia, o conditie care ii ia abilitatea de a mai recunoaste o fata umana. Astfel, ea ajunge sa nu mai recunoasca pe nimeni, nici macar reflectia ei in oglinda. Si cum probleme nu vin niciodata singure, criminalul incepe sa o urmareasca…
