Un fost “barbat sub papuc”

Am primit un comentariu foarte interesant care confirma ce ziceam in articolul Barbati sub papuc :

“…in marea majoritate a cazurilor in care barbatul este sub papuc, mai devreme sau mai tarziu izbucneste. O spun din propria mea experienta de “sub papuc”, experienta care s-a intins pe o perioada indelungata. Aproximativ 5 ani.

Bine, n-a fost asa de la inceput, dar veninoasa si-a jucat bine cartile, mi-a gasit punctele slabe si a profitat maxim. Ideea e ca ne-am despartit si impacat de atatea ori incat deja suntem o legenda in cercul nostru de cunoscuti. Intotdeauna a reusit sa ma faca sa cred, cumva, ca e vina mea. Iar eu, ca un catelus… sau bou, ma duceam cu coada intre picioare la ea. Ma rog, o mutatie genetica, un hibrid caine-bou.

“Vinovat” fiind, am incercat tot timpul sa fac cumva sa fie bine. Asadar, am tras papucul pe mine, ca pe o plapumioara, care la inceput a fost calduta si moale si pufoasa. Dar cu timpul, femeia a inceput sa apese pe papuc, sa ma storceasca cu greutatea cerintelor ei, de cele mai multe ori absurde.

Am observat ca perioada in care am rezistat “sub papuc” a fost mereu undeva intre 4-6 luni. Dupa care explodam ca o bomba atomica, lucru care ducea, evident, la ruperea relatiei. Dar boul, tot bou… Si tot asa.

De multe ori imi spuneam ca poate asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru o relatie functionala. Partea trista e ca tocmai ceea ce eu numeam functional era de fapt o relatie atat de bolnavicioasa. Sa nu credeti ca daca sunteti sub papuc o sa va fie bine. O sa fiti stransi cu papucul pana va ies ochii din orbite. O sa fie din ce in ce mai rau. Doar pierdeti timpul cu o persoana care nu va apreciaza pentru ceea ce sunteti de fapt. Nu acceptati sa fiti “sub papuc”!”