Top 10 – Traditii si obiceiuri bizare (partea I)

[ad#ad-1]

10.Mortii oferiti vulturilor
Inmormantarea Cerului, dupa cum mai este cunoscut acest ritual al mortilor, este inca o practica des intalnita in preajma satelor din Tibet. Cand un tibetan moare, acesta nu este ingropat. Riturile de trecere de pe aceste meleaguri sunt si ele imbibate de preceptele budismului tibetan Vajrayana, la fel ca fiecare aspect al vietii cotidiene de aici. Conform acestei credinte, corpul uman trebuie sa se intoarca in elementele primordiale din care a fost plamadit imediat ce sufletul il paraseste. Daca trupul omului poate sa hranesca o alta faptura dupa moartea acestuia, cu atat mai bine. Iar cum in ierarhia vietatilor din Tibet vulturii plesuvi sunt deasupra viermilor, cadavrele nu mai sunt ingropate ci oferite vulturilor, pe stanci folosite de sute de ani in acest scop. Odata ce un membru al oricarei famili si-a dat obstescul sfarsit, rudele sale purced in aceeasi zi sa-i ofere cadavrul vulturilor. Vulturii plesuvi si zaganii asteapta planad in cercuri largi ca oamenii sa-si incheie slujba religiasa si sa paraseasca locul. In momentul in care nu a mai ramas decat scheletul, ritualul continua. Rudele se ajuta de baroase si topoare pentru a macina oasele defunctului. Bucatile infime de oase sunt apoi amestecate cu faina de orz si oferite ciorilor si corbilor astfel incat orice faptura a divinitatii sa profite de ultimele ramasite umane. Partidul comunist chinez a interzis aceasta traditie in anul 1960, fapt ce a dus aproape la pierderea sa. Totusi, in urma a numeroase revolte ale tibetanilor, regimul comunist de la Beijing a legalizat din nou sumbra traditie in anul 1980.
9.Institutia gheiselor
Situate undeva la granita dintre prostitutie si dame de companie, statutul gheiselor a ramas neclar chiar si in zilele noastre. Daca la nivelul anului 1930 existau 80 000 de gheise, astazi, pe intregul teritoriu al Japoniei nu traiesc mai mult de 10 000. Majoritatea gheiselor activau in capitala Tokio, unde in prezent mai exista doar 100 de asemenea femei, certificate oficial de autoritatile nipone. Alegerea de a deveni o gheisa este un act voluntar, care este reglementat de lege. In trecut, doar femeile a caror mama fusese o gheisa, puteau continua aceasta traditie. In ciuda acestor noi aspecte, antrenamentul si pregatirea gheiselor a ramas la fel de riguros in cadrul scolilor care se straduiesc sa mentina acest obicei. Tinerele fete trebuie sa dea dovada de o mare ambitie, dublata de un talent pe masura, pentru a excela in artele dansului, cantecului si muzicii japoneze. Accentul se pune totusi pe rafinarea artei conversatiei si stapanirea tehnicilor din Shunga, artele sexuale japoneze. In ciuda acestui aspect si a sutelor de controverse create in jurul subiectului, gheisele din liniile traditionale nu ofera servicii sexuale clientilor.
8.Concubinajul
La multe popoare, conceptul de concubinaj avea un inteles diferit de acceptiunea moderna a acestui termen. Astfel, la multe triburi africane prin concubinaj se intelege situatia in care o fata sau o femeie accepta o relatie matrimoniala fara casatorie cu un barbat bogat sau cu un statut social ridicat. In mod obisnuit, barbatul respectiv avea o sotie oficiala pe langa una sau mai multe concubine, in functie de cate putea intretine financiar si material. Concubinele aveau mai putine drepturi decat sotia oficiala si nu primeau nimic la moartea barbatului. Totusi, copii lor aveau un statut similar celor pe care barbatul i-a avut cu sotia oficiala.
Conform datelor istorice, concubinajul era ales in mod voluntar de catre fata sau de familia acesteia, drept un mijloc rezonabil de a asigura siguranta materiala a fetei. Concubinajul involuntar sau fortat ducea deseori la cazuri de sclavie sexuala sau prostitutie.
7.Sacrificiile umane
Actul de ucidere a unei fiinte umane, asociat cu oferirea victimei drept ofranda catre zei, a fost o practica straveche, atestata la majoritatea populatilor umane de pe intreaga planeta. Dintre vechile culturi care au practicat sacrificiile umane, aztecii se detaseaza net, urmati fiind de mayasi. Pe plan mondial victimele erau ucise ritual intr-o maniera despre care se credea ca i-ar incanta pe zei. Victimele erau de obicei prizonieri de razboi, copii nou nascuti, criminali, prostituate sau virgine. Toti acestia aveau parte de moduri de executie variate precum decapitarea, arderea pe rug, extractia inimii, aruncarea in groapa cu fiare salbatice sau ingroparea de viu. Odata cu trecerea timpului, sacrificiile umane au devenit din ce in ce mai rare. Majoritatea religiilor le condamna cu vehementa, in timp ce legislatia internationala le interzice cu desavarsire. Cu toate acestea, in zilele noastre exita zone izolate de pe Terra unde mai exista astfel de practici.
6. Seppuku
Cunoscut sub denumirea improprie si vulgara de Hara Kiri (taie burta), Seppuku a fost o parte integranta a codului Bushido dupa ale carui precepte traiau si se comportau samuraii din Japonia medievala. Acesti razboinici recurgeau in mod traditional la Seppuku in momentele in care riscau sa cada in mainile dusmanilor, aveau de indeplinit o datorie de onoare sau trebuiau sa spele povara unei jigniri sau rusini.
Samuraii erau, de asemenea, datori sa execute Seppuku la comanda unui mare senior, daimyo. Razboinicii cazuti in dizgratie aveau dreptul de a alege intre seppuku si executia calaului. Samuraii erau singurii carora le era permis acest mod de sinucidere. Nevestele samurailor trebuiau sa obtina permisiunea scrisa de a efectua acest ultim act. In ziua sinuciderii, samuraiul facea o baie, se parfuma si se imbraca cu cele mai frumoase haine. Urma sa-si scrie testamentul alaturi de o serie de versuri de bun ramas. Cu ajutorul sabiei scurte, denumite wakizashi, samuraiul isi taia abdomenul intr-o miscare de la stanga la dreapta. De obicei, prietenul sau cel mai bun il asista, retezandu-i capul in momentul in care pe fata samuraiului apareau primele grimase, semn evident al unor dureri atroce.
Sursa: www.descopera.ro

[ad#ad-1]