Ce bebelus frumos…

“Ce bebelus frumos!” este fraza standard pe care o auzi atunci cand o femeie isi prezinta copilul si probabil una dintre cele mai mari minciuni posibile. Sa fim seriosi, cam cati dintre bebelusii pe care i-ati intalnit in viata asta au fost frumosi? Asa credeam si eu. Tin minte ca eram cu mai multe prietene la o masa. La un moment dat, o alta prietena a venit cu copilul din dotare.

Va dati seama ce s-a intamplat. Toate prietenele mele s-au transformat brusc in ceva greu de descris in cuvinte si au sarit spre bebelus, sa se joace cu el.
– Vai, ce bebelus frumos!
– Ce dragut e!
– Seamana cu tatal lui!
– Dani, nu-i asa ca e frumos?

– Daca Shrek ti se pare frumos, da, sigur.

Nu cred ca va puteti imagina reactia lor. S-au intors toate spre mine mult mai repede decat s-ar fi intors niste nazisti care au simtit miros de evreu. Cum imi permit eu sa zic asa ceva? Draga mea, nu e vina mea ca bebelusul e urat. Am pus-o eu pe mama lui sa se casatoreasca cu cocosatul de la Notre-Dame? Nu.

E ca si cum ai face sex cu Vanghelie si ti-ai dori ca fiul/fiica ta sa fie inteligent/a. E ca si cum ai face sex cu Irinel Columbeanu si ti-ai dori ca fiul/fiica ta sa fie inalt/a. Slabe sanse. Genetica are si ea un rol in viata asta. Te-ai casatorit Marilyn Manson? Ghici ce, copilul tau are sanse foarte mici (spre deloc) sa fie frumos.

Si daca tot suntem la subiectul asta, sa gandim putin logic. Daca toti bebelusii ar fi frumosi, ce explicatie gasiti voi pentru toti uratii si uratele din lume? Nu e nimeni vinovat ca s-a nascut urat, dar nici n-am cum sa-i spun cuiva ca e frumos cand nu am nici un motiv vizibil sa fac asta.