True Story (2015)
Banuiesc ca stiti pana acum ca sunt foarte entuziasmat de fiecare data cand descopar un film inspirat din fapte reale, mai ales cand povestea respectiva face parte din categoria mystery/thriller/filme psihologice. Si rareori mi s-a intamplat ca o astfel de poveste sa ma dezamageasca. Asta pana in momentul in care am vazut True Story, un film inspirat din cartea cu acelasi nume scrisa de Michael Finkel, un fost jurnalist de la New York Times care a fost concediat pentru ca a inventat anumite lucruri pentru o poveste publicata in ziar.
Pe scurt, filmul este bazat pe viata acestui jurnalist (personaj jucat de Johan Hill), mai precis pe relatia lui cu Christian Longo (James Franco), un barbat acuzat ca si-a ucis sotia si cei trei copii. Finkel, un jurnalist tanar si promitator, isi incheie cariera prematur in momentul in care modifica anumite fapte dintr-o poveste pe care o publica. La scurt timp dupa aceasta intamplare, Mike primeste un telefon de le un reporter care urmeaza sa-i schimbe viata. Reporterul respectiv scria o poveste despre Christian Longo, un barbat acuzat de patru crime care folosea identitatea lui Finkle in momentul in care a fost prins in Mexic. Fiind curios din fire, Mike se decide sa afle de ce Frank i-a folosit identitatea. De aici, evident, lucruri pareau sa devina interesante. Dar nu a fost sa fie…
Si nu vreau sa ma intelegeti gresit. Nu pot sa spun ca am fost complet dezamagit pentru ca filmul nu a fost chiar atat de rau, dar sunt sigur ca am vazut povesti mult mai bune si mai putin sau deloc plictisitoare. True Story este preeeeeeeeeeaaaaa plictisitor. Actiunea lipseste cu desavarsire. Doar curiozitatea a reusit sa ma convinga cumva sa rezist pana la finalul povestii, ceea ce banuiesc ca este un lucru bun (probabil singurul din film), dar nu suficient incat sa ma faca sa apreciez aceasta productie.
Povestea pur si simplu nu livreaza. Este prea slaba si nu cred ca producatorul ar fi putut face prea multe in aceasta privinta.
