Jocurile de atunci si de acum
In ultima vreme am avut ocazia, tot mai des, sa ma joc cu nepoatele mele. Ce am observat? Dragele de ele nu stiau absolut nici un joc din cele pe care le cunosteam din copilaria mea. O situatie cu adevarat trista, as putea sa spun. In ziua de azi, calculatorul si televizorul ocupa 90% din timpul copiilor.
Ba mai mult, situatia s-a schimbat fata de acum 10-15 ani. Daca pe vremea aia parintii nostri se rugau de noi sa nu mai stam afara si sa intram in casa, acum trebuie sa-ti scoti copiii afara cu forta. Iti trebuie o mare putere de convingere pentru a-ti dezlipi copilul de langa calculator sau televizor.
Tin minte ca am invatat foarte multe lucruri din iesirile mele in lume. Iubeam la nebunie sa explorez, sa ma plimb cu bicicleta, sa vorbesc cu alti copii, sa ma joc cu ei. Nu avea importanta daca ii cunosteam sau nu. Turca, sotron, bambilici, risca, fotbal, carti, macao, razbunare, “tara, tara vrem ostasi”, “flori, fete si baieti”, “sticluta cu otrava”, “ratele si vanatorii” erau numai cateva din “ocupatiile” noastre. Toti le stiam. Acum nu mai este cazul. Copiii din ziua de azi nu mai stiu sa se distreze.
Tot pe atunci a aparut jocul pe televizor “Terminator”. O adevarata nebunie. In scurt timp eu si toti colegii mei aveam asa ceva acasa. Am jucat de mii de ori jocul acela cu pistolul in care trebuia sa impusti ratele care incercau sa scape. Nu o sa uit niciodata cainele ala care se ducea repede sa le recupereze dupa ce le omorai. Ce sa mai zic de jocul cu tancurile? Obisnuiam sa fac adevarate campionate cu prietenii mei. Imi terorizam parintii de fiecare data cand luau salariul pentru ca imi trebuiau dischete. Cat mai multe dischete! Ce vremuri.
Urmatorul pas in evolutia jocurilor a fost calculatorul. La inceput doar putini ne permiteam luxul de a avea asa ceva. Prin clasa a-X-a nu cred ca eram mai mult de vreo trei cu calculatoare acasa. Dar si asta s-a schimbat. In scurt timp toti aveau un PC acasa si asa a inceput o noua era, una in care era foarte greu sa te dezlipesti de monitor.
Ce se joaca nepoatele mele acum? Jocuri noi de pe tot felul de site-uri. Nu se compara cu ce ne mai jucam din cand in cand noi, astia mai mari. Sunt joculete simple facute special pentru copii.
Cea mai noua atractie in domeniu? Jocurile 3D. ceasta aduc un plus de realism si ofera o noua experienta, mult mai palpitanta. S-au facut jocuri 3d in toate domeniile: jocuri cu masini, cu impuscaturi sau de strategie. Ba chiar exista jocurile 3d multiplayer cu impuscaturi. Cam violente pentru un copil daca stau bine sa ma gandesc.
Si pentru ca sunt foarte competitive, nepoatele mele mai apeleaza si la jocuri multiplayer. Cu greu le conving sa inchida calculatorul. In orice caz e mai bine decat sa se uite la aberatiile alea de desene care se difuzeaza acum. Oribile! Absolut oribile!
Sunt curios daca la vara o sa stea tot in casa, la calculator/tv, sau o sa mai iasa si pe afara, sa se joace.
Ma asta e un post promotional, adica scris asa, ca sa faci reclama cuiva? Sa fie aia sanatosi, mie imi place inceputul postarii tale, pentru ca e adevarat, dureros de adevarat. Mai stam sa le povestim micutilor despre jocurile de atunci…
Spre final este promotional dar textul l-am scris cu gandul la copilaria mea. Acum situatia e cum e. Jocurile de alta data au disparut. N-a mai ramas nimic.
Si eu imi amintesc cum venea maica-mea dupa mine noaptea pe strazi sa ma bage in casa si eu nu vroiam sa intru pentru ca ma mai jucam cu prietenii mei. Imi amintesc cum incercam noi sa ne construim cabane prin copaci, cum jucam capra noua si cum alergam cat era ziua de lunga.