Ce frumos este sa cersesti pentru lucrul tau
Am fost pus de foarte multe de ori in situatia de a “cersi” pentru ceva ce e de fapt al meu. Imi vin in minte doua cazuri:
1. Un prieten imi cere niste bani imprumut si imi promite ca dupa doua saptamani ii returneaza. Trec cele doua saptamani si nimic. Prietenul tace malc. Dintr-o data esti pus in situatie penibila de a-i reaminti prietenului ca are o datorie la tine. De ce situatie penibila? Pentru ca asa te simti desi sunt banii tai.
Prietenul se face ca isi aduce aminte si iti promite ca maine e ziua cea mare. Bineinteles ca trece si ziua de maine si tu tot nu iti vezi banii. Mai trec cateva zile si iti faci iar curaj sa-i “reamintesti” prietenului despre banii aia. Iar te simti penibil dar cine stie, poate de data asta o sa-ti vezi banii pe care i-ai imprumutat. Poate…
Culmea, de fiecare data cand iti ceri banii tot tu esti personajul rau din poveste : “uite-l ba pe asta moare dupa bani”, “nu-i mai ajung banii frate” …
2. Prestezi un serviciu si iti astepti rasplata (banii). Uneori iti este indicata ziua de plata, alteori nu. Trece o perioada sau ziua de plata mentionata si nimic, nu iti primesti banii. Te hotarasti sa contactezi persoana care se ocupa de asta si sa intrebi ce se intampla.
In general primesti ori o scuza penibila, ori un alt termen de plata. Trece perioada si ghici ce? Banii tot nu apar. Vorbesti iar cu persoana respectiva. Alte scuze, alt termen. Trece si asta. ALTA CONVERSATIE, ALTE SCUZE, ALT TERMEN dar de data asta persoana respectiva te pune pe tine intr-o lumina proasta.
Intr-un final iti primesti banii dar te simti ca un gunoi, te simti mai rau ca un cersetor, pentru ca tu ai muncit pentru ei dar nu simti deloc asta. E bine totusi ca tu poti sa respecti niste termene si sa-ti faci treaba. Macar ramai cu asta.
corect si perfect adevarat treaba asta cu ‘cersitul pentru ce e al tau’ si a doua oara nu-ti mai vine sa dai sau sa faci cand stii ce ai patit.
Eu m-am lecuit.
De multe ori criza e de vina. Este adevarat ca te simti foarte prost mai ales atunci cand vezi ca cel care iti e dator nu acorda importanta faptului ca trebuie sa respecte o intelegere!
De imprumutat nu imprumut pe nimeni pentru ca nu am de unde … dar faza aia cu prestat serviciu si amanat 2 luni la plata am patit-o si eu.
Sigur ca tu respecti termenele … el nu are de ce sa faca la fel.
cel mai bine ii zici in fata: ce vrei sa cersesc pt banii mei? probabil o afirmatie dura o sa-l loveasca direct in fata si nu va mai amana plata
mai e si vorba aia idioata… ”te fac X sute pe tine, ma?” …
de-asta nu mai dau eu bani cu imprumut. n-am si gata 😀
Am patit-o! Imi venea sa arunc cu ceva dupa persoana respectiva.
Din cauza vremurilor astora trebuie sa mai apelam si la astfel de metode… Uneori esti imprumutant, alteori esti cel imprumutat. Cel mai bine e sa-ti respecti termenele promise, daca totusi nu se poate, anunta putin mai inainte, nu in ultima clipa si nu incerca sa duci cu zaharelul de pe o zi pe alta.
Oricum, un coleg de cate ori isi ia o “teapa” incepe :
“Foaie verde de dai, n-ai… Nu mai da sa vezi ca ai” sau ” Nu ma uit la bani, dar nici tu nu-i vezi” :))
Una peste alta, un articol interesant si foarte realist. Bafta!
M-am cam lecuit si eu de dat bani cu imprumut tocmai din aceleasi considerente.
nici eu nu mai dau bani cu imprumut, zic ca nu am