Grecii si diplomatia

Cand vine vorba de diplomatie, s-ar putea spune fara niciun fel de urma de indoiala ca grecii sunt geniali. Banuiesc ca ati auzit de problemele lor. Este cam greu sa scapi de datoria lor, subiect repetat zilnic la televizor de cel putin cateva zeci de ori. Cumva, nu stiu de ce, si noi trebuie sa suferim pentru ca ei au consumat/cheltuit de cateva ori mai mult decat au produs. Cum si-au sustinut cheltuielile? Prin imprumuturi pe care erau constienti ca nu o sa le poata plati, dar nu-i asa, cui ii pasa?

Se pare ca le pasa celor care au avut bunul simt sa-i imprumute si sa le creada cuvantul si promisiunile aferente. Grecii nu si-au tinut cuvantul, creditorii au ajuns la limita rabdarii. Culmea, tot grecii, desi viata lor depinde de banii pe care trebuie sa-i imprumute, au tupeu si se iau in gura cu cei care trebuie sa le imprumute banii. Din cate am inteles eu, ei nu mai suporta sa fie umiliti. Da, ati citit bine. Ei, cei care au trait in lux pe banii altora, nu mai suporta sa fie umiliti. Pe scurt, ei nu mai suporta sa fie nevoiti sa munceasca pentru fiecare euro pe care trebuie sa-l cheltuie.

Pai cum asa? Inainte era mai bine. Inainte ei munceau de 300 de euro si cheltuiau minim 900 de euro. Ce viata era atunci. Numai ca au venit nemtii aceia nenorociti si le-au spus ca nu se mai poate asa. Au dreptate! Nemtii sunt de vina! Cum isi permit ei sa spuna ca poti sa cheltui doar banii pe care ii muncesti?

Revenind la subiect, care credeti ca a fost primul gest al noului prim-ministru al Greciei? S-a dus sa puna flori la mormantul unor greci care au fost omorati de nazisti. Adica tu, seful guvernului din Grecia, cel care trebuie sa negociezi cu nemtii, te duci si le readuci aminte lor de cel mai negru episod din viata lor. O prima lectie de diplimatie care face politica mult mai amuzanta.

În realitate, noul premier grec nu vrea decât să se folosească de aceste despăgubiri istorice pentru a obține bunăvoința cancelarului Angela Merkel, în eforturile de renegociere a datoriei Greciei. De altfel, vizita făcută de Tsipras la un memorial dedicat victimelor ocupației naziste, imediat după ce a fost învestit, s-a vrut a fi un mesaj transmis Berlinului. Sursa: aici.

Sa trecem la lectia numarul doi. Dupa ce le-au adus aminte nemtilor ca au fost nazisti, grecii s-au gandit sa le ceara si despagubiri pentru perioada respectiva.

“Este o obligatie morala a poporului nostru, a istoriei, a tuturor popoarelor europene care s-au luptat si si-au dat sangele impotriva nazismului, o obligatie istorica” de a reclama Germaniei “indemnizatiile de razboi si rambursarea creditului fortat”, a spus Tsipras in incheierea discursului despre politica generala sustinut in fata parlamentului.

Partidul Syiriza, stanga radicala, reclama o suma de circa 162 miliarde de euro Germaniei, care ar fi echivalentul jumatatii din datoria sa publica de 315 miliarde euro. – Sursa: aici.

Amuzant, nu-i asa?

Lectia numarul trei de diplomatie. Surprinzator sau nu, italienii chiar au fost de acord cu unele cerinte ale grecilor si voiau sa-i sustina. Ce credeti ca au facut grecii? Iata declaratia ministrul grec de finanta la televiziune italiana RAI:

“Functionari italieni, nu spun din care mare institutie, m-au abordat pentru a-mi spune ca sunt solidari cu noi, dar ca nu pot spune adevarul, deoarece si Italia risca incetarea de plati si se tem de consecinte din partea Germaniei”, a declarat Varoufakis, in interviul acordat duminica RAI.

Cum a fost asta? Ei vor sa ii sustina si grecii declara la o televiziune italiana ca si italienii mai au putin si dau faliment. Diplomatie greaca, dragii mei.

Lectia numarul patru de diplomatie. In momentul in care grecii au simtit ca nu au sanse sa obtina ceea ce vor, au trecut la amenintari:

“Iesirea Greciei din zona euro nu este o perspectiva care sa faca parte din planurile noastre, deoarece noi credem ca Europa este fragila. Este ca si cum ai construi in castel din carti de joc. Daca scoatem cartea Grecia, toate celelalte se prabusesc”, a afirmat ministrul grec.

Cum sa nu iti faci prieteni in Europa cu o asemenea diplomatie?