Skyscraper (2018)

Intr-o stare de relativa plictiseala, ieri seara m-am decis sa vad filmul Skyscraper (2018). Proasta alegere! De ce? Poate pentru ca este cel mai ridicol film pe care l-am vazut in ultimul an (cel putin). Poate pentru ca ar putea concura linistit la premiul de cel mai bun SF al anului, desi nu are absolut nimic in comun cu genul respectiv. Cred ca doar indienii de la Bollywood au tupeul sa faca scene la fel de ridicole/la limita absurdului ca cele din Skyscraper.

Daca as fi fost Dwayne “The Rock” Johnson nu as fi avut curaj sa vorbesc despre aceasta productie sau sa o promovez. Un adult, un om in toata firea nu poate sa joace in asa ceva si sa fie mandru de asta. Pana si Adam Sandler sau Nicolas Cage cred ca s-ar fi gandit de doua ori inainte sa apara intr-o asemenea mizerie.

Va spun foarte serios, sunt unele scene in acest film pe care nici macar copiii de gradinita nu le cred. Pana si ei si-ar simti inteligenta jignita de ceea ce ar vedea.

Petre Ispirescu, in cea mai buna buna perioada a vietii lui, nu ar fi putut scrie o poveste atat de ridicola ca cea din Skyscraper.

Ce face Bruce Willis in Die Hard este joaca de copii in comparatie cu ce face Dwayne Johnson in Skyscraper. Pana si gravitatia pare sa dispara de pe planeta in unele scene.

In orice caz, daca va riscati sa vedeti porcaria asta, sper ca puteti sa va opriti o mare parte de neuroni. Daca nu puteti face asta sunt sanse mari ca Skyscraper sa ii omoare si sa nu ii mai vedeti niciodata.

P.S Acest film poate fi una din cele mai bune reclame facute vreodata pentru o proteza de picior.