Cand eram mic
Cand eram mic nu aveam telefon, messenger, hi5, facebook. Daca voiam sa vorbesc cu cineva faceam asta fata-in-fata. Pe vremea aia invatai sa comunici cu restul lumii. Acum nici macar nu mai este nevoie sa te misti din pat. Un laptop cu internet wireless te scuteste de miscare.
Cand eram mic ieseam afara si ma jucam cu alti copii: şotron, bambilici, “un doi trei la perete stai”, rişcă, raţele şi vânatorii, fotbal, portocalele, “ţara ţara vrem ostaşi” … De dimineata pana seara eram afara si ma jucam, exploram. Ce sa fac in casa? Pe vremea aia nu aveam calculatoare, video/dvd si alte tampenii.
Cand eram mic mancam guma TURBO doar pentru abtibilduri. Eram un adevarat colectionar. Tin minte ca aveam sute de abtibilduri cu masini, faceam schimb cu alti copii. Ah, ce vremuri! Nu mai vorbesc despre zecile de machete pe care le aveam.
Cand eram mic fructele si legumele aveau GUST. Tin minte ca mancam o gramada de rosii zemoase cu sare. Un adevarat deliciu! Acum rosiile sunt vai de mama lor. Nici macar gust nu mai au. Pe vremea aia caram pepeni mai mari ca mine pana acasa. Erau absolut deliciosi. Mai dulci ca zaharul. Acum pepenii au gust de apa chioara. Tin minte cum pierdeam zile intregi la cules de corcoduşe. Erau absolut incredibile. Mergeam cu tatal meu si aduceam plase intregi acasa. O parte erau pentru gem, cealalta parte pentru mine. Acum nici nu cred ca se mai fac.
Mai are rost sa vorbesc despre carne? Cauciuc curat. Cand o pui la prajit sare uleiul de parca ai arunca petarde in tigaie. Nici macar gust nu mai are.
Cand eram mic placerile noastre noastre erau: pufarine, pufuleti, eugenii, inghetata la cornet, prajituri. Tin minte cum mancam eugeniile cu mere. Ce amintiri!
Cand eram mic desenele de la Cartoon Network erau geniale. Ba mai mult, cu ajutorul lor am invatat limba engleza. Acum, ma uit cu groaza la ce desene se uita copiii din ziua de azi. Oribile, absolut oribile. Mai are rost sa vorbesc despre desenele titrate? Horror!
Pe vremea aia toata lumea isi facea tema. Nu aveam noi internet ca sa intram pe referate.ro sau alte site-uri de genul. Nu. Atunci iti faceai tema, citeai carti (de voie, de nevoie), iti era frica de profesor. Acum dai un copy-paste la un referat, il tragi la imprimanta si mergi la scoala. Profesorului nu ii pasa, tie nici atat.
Cand eram mic era o adevarata placere sa mergi la bunici, la “tara”. Aer curat, animale, fan. Acum nu se mai deranjeaza nimeni. Copiii din ziua de azi nu mai rezista fara televizor, calculator, internet.
Cam atat imi aduc eu aminte in acest moment. Copilaria voastra cum a fost?
😀 Leapsa…:-P de mult aveam si eu in gand sa scriu despre asta… in saptamanile ce vor urma, ca nu pot sa zic o data clara ( sunt in sesiune)
Da, mergea o leapsa 🙂
Eu am scris articolul gandindu-ma la copilaria mea si comparand-o cu cea a copiilor din prezent.
Copilaria mea seamana cu copilaria ta! Erau alte vremuri!
Si eu pot spune ca am avut o copilarie frumoasa, tin minte ca am avut calculator foarte tarziu, iar pana atunci ieseam cu prietenii pe afara la furat de mere si pere, jucam capra noua, construiam cabane pe unde apucam, ne jucam pac-pac, tin minte ca jucam prinselea si fotbal de dimineata pana seara. Sincer, tind sa cred ca am mai apucat ceva din copilaria aia “normala” nu am trecut ca rata prin apa.
Si mie mi-e dor de vacantele alea in care mergeam la bunici :)…Acum amintiri raman.
Tuburi cu cornete,ascunsa cu mingea,stop pamant si alte jocuri distractive ce ne conturau abilitatile sociale si uneori pe cele de conducatori.
Pe mine ma uita Dumnezeu afara. De dimineata pana seara stateam la joaca, ai mei trebuiau sa vina dupa mine sa ma tarasca la masa, iar apoi fugeam imediat la joaca. Iarna stateam in zapada pana mi se udau toate hainele si tipa mama la mine ca iar sunt fleasca si am sa racesc :))
Iar la bunica mergeam des. Imi faceam de lucru cu gramezi de nisip, alergam puii prin curte iar verisoara-mea ii spala cu detergent :)) Cel mai mult ne bucuram cand ne trimitea bunica dupa paine sau cand venea matusa acasa si ne aducea mereu ceva bun.
Vorbind de ceva bun, eu inca mai devorez pungi intregi de pufuleti si multe eugenii. Nostalgia asta.. Si mai am si acum surprize de la guma de mestecat, lipite pe-un dulap :))
Imi cam pare rau de copii de acum. Nu prea mai e copilarie cand stai tot timpul la calculator si pe Iphone. Cred ca ar rade cu pofta daca le-am spune cum ne distram noi cu oracole..