Picture Perfect (1997)

Picture Perfect (1997) se poate incadra in scenariul tipic pentru orice comedie romantica. Tocmai de aceea incep sa ma cam plictisesc de aceeasi poveste repetata la infinit. O femeie frumoasa/inteligenta/sexy se indragosteste de un baiat rau. Baiatul rau nu o vrea. Un baiat bun este sau apare in scena. Fata buna il foloseste pe baiatul bun ca pe un fel de tampon emotional. Baiatul rau o foloseste pe zana noastra si trece la urmatoarea cucerire. Fata buna este distrusa. Baiatul bun incearca sa o consoleze si ii spune ca merita pe cineva mai bun, pe cineva ca el.

Ea, bineinteles, nu este atrasa de el si nu il baga in seama. Baiatul bun pleaca. Tocmai in acest moment, ca prin minune, zana are un fel de revelatie si fuge disperata dupa cel pe care l-a visat mereu. Nu va faceti griji, ea tot nu este atrasa de el si probabil o sa-l insele cu un baiat rau de fiecare data cand prinde ocazia.

Dar, vedeti voi, partea aceasta nu este inclusa intr-o comedie romantica. De ce? Pentru ca realitatea este dura, pentru ca viata bate filmul. Aceasta poveste se repeta la infinit in realitate si nimeni nu pare sa gaseasca o solutie. De ce? Pentru ca este mult mai usor sa visezi la cai verzi pe pereti decat sa accepti un adevar dur. Care este acel adevar dur? Dragostea este o iluzie trecatoare. Nu dureaza mult, cel putin nu cu aceeasi persoana. Va recomand sa va concentrati pe visele voastra si sa uitati dragostea aceea perfecta pe care sperati sa o gasiti. Nu o s-o gasiti niciodata. Nu exista.

Merita sa va pierdeti timpul cu acest film? Nu. Deja v-am spus povestea. Nu va faceti griji, era previzibila. Jennifer Aniston este considerata o actrita buna? De ce? Asta pe langa faptul ca era frumoasa.