The Philadelphia Story (1940)
Daca ar fi sa studiati topurile cu cele mai bune comedii romantice din toate timpurile, The Philadelphia Story (1940) ar fi pe primele locuri in majoritatea acestora. Ce face filmul acesta atat de bun incat sa fie atat de apreciat? Nu stiam dar eram foarte curios sa aflu si, dupa cum bine va puteti da seama, a fost doar o chestiune de timp pana am gasit raspunsul la aceasta intrebare. Pe langa cei doi actori principali care joaca foarte bine (Cary Grant si Katharine Hepburn), povestea creeaza tot farmecul filmului.
Asta nu inseamna ca iau din meritele actorilor. Nu cred ca, in momentul de fata, exista actori care macar sa se apropie cat de putin de valoare lui Cary Grant sau Katharine Hepburn. “Chimia” dintre cei doi este senzationala, probabil principalul motiv pentru care cei doi au jucat impreuna de foarte multe ori.
Revenind la film, povestea este urmatoarea: Fiind satul de aerele de zeita ale sotiei lui, C.K. Dexter Haven (Cary Grant) nu mai suporta relatia si decide sa divorteze. Cam asta se intampla cand te casatoresti impulsiv… despartirea este la fel de pasionala. Cam asa si in cazul celor doi, dar impulsivitatea nu era singura problema. Dupa cum v-am zis, sotia lui C.K, Tracy Lord (Katharine Hepburn), avea un anumit aer de superioritate prin care nu ierta imperfectiunea. Evident, si el avea destule imperfectiuni dar felul ei de a fi le-a inrautatit si mai rau.
La doi ani dupa divortul lor, Tracy decide sa se recasatoreasca. Nunta urma sa aiba loc la resedinta ei, eveniment linistit in care doar prietenii ei apropiati au primit invitatie. Destinul face insa ca printre invitati sa apara si C.K impreuna cu alte doua persoane… doi jurnalisti sub acoperire trimisi care sa se ocupe de nunta anului. Dupa cum v-ati putut da seama, aparitia lor o sa faca “nunta” mult mai interesanta…
