Istoria bradului de Crăciun

Plantele veșnic verzi, precum bradul, au fost folosite cu mult timp înaintea apariției creștinismului. Aceste plante și arbuști cu frunzele mereu verzi au fost folosite în ritualuri și credințe păgâne, cum le numim noi astăzi.

Iar acum să facem o călătorie în timp și să vedem ce semnificație aveau aceste plante pentru popoarele antice. Nu te speria! Nu voi discuta despre ani sau despre sute de anii de istorie, ci pur și simplu îți voi povesti niște obiceiuri și credințe interesante, așa sper eu!

Popoarele din emisfera nordică obișnuiau să își decoreze casele, în special ușile și ferestrele cu crenguțe de la plante care rămâneau verzi pe tot parcursul anului, chiar și iarna când majoritatea copacilor nu mai aveau nicio frunză. 

Acest obicei se practica când avea loc solstițiul de iarnă, 21 sau 22 decembrie, când ziua este cea scurtă și noaptea cea mai lungă. Popoarele credeau că soarele este bolnav, mai slăbit deoarece nu era atât de puternic precum în timpul verii, iar plantele veșnic verzi îi aminteau soarelui de puterea lui și că vara urmează să vină.

Solstițiul de iarnă a fost sărbătorit de egiptenii care își umpleau casele cu papură verde în cinstea zeului Ra. Acest zeu avea capul unui șoim și purta soarele ca o coroană. În nordul Europei, celții  decorau templele druide cu ramuri veșnic verzi care simbolizau viața veșnică. 

Mai la nord, vikingii au crezut că aceste plante miraculoase sunt plantele lui Balder, zeul luminii și al păcii. Vechii romani marcau solstițiul de iarnă cu o sărbătoare numită Saturnalia organizată în cinstea lui Saturn, zeul agriculturii și, la fel ca celții, își împodobeau casele și templele cu ramuri veșnic verzi.

Încă un lucru interesant de menționat este că Saturnalia era una dintre cele mai importante sărbători din ani la romani. Era sărbătorită între 17 și 25 decembrie. În această perioadă nu era nimeni persecutat sau condamnat pentru că a încălcat legea. Tot în această perioadă, romanii făceau acte de caritate și făceau schimb de cadouri. Îți sună ceva cunoscut?

În Belgia, mai exact în zona Flandra, există documente care sunt din anul 1419 când un brad de crăciun a fost decorat cu covrigei, mere, napolitane, paie, turtă dulce, fir de lână pentru a-i sărbători pe Adam și Eva, la începutul creștinătății, unele culte creștine îi considerau pe aceștia sfinți, iar sărbătoarea lor avea loc în 24 decembrie, adică Ajunul Crăciunului din timpurile noastre. 

Tradiția bradului de Crăciun pe care o știm noi astăzi a luat naștere în Germania. Se spune că reformatorul Martin Luther pe când se întorcea într-o seară acasă și se gândea la o predică, a văzut un brad nins care strălucea foarte frumos sub razele lunii. Pentru a reproduce o frumusețe similară pentru familia sa, acesta a pus lumânări în bradul pe care l-a pus în mijlocul casei. 

Până în anul 1605 mulți creștini au adoptat obiceiul împodobirii de brazi de Crăciun, precum sugerează cronicile din acele timpuri în care este scris că locuitorii din orașul Strasbourg puneau brazi în casele lor pe care îi decorau cu fructe, trandafiri din hârtie colorată, napolitane, dulciuri și cu hârtiuțe aurii sau argintii. 

Pentru multe din persoane din acele timpuri, bradul simboliza credința veșnică în divinitate sau forma lui triunghiulară semnifica Sfânta Treime. Din aceste motive și semnificații, oamenii au început să atârne brazii de tavane, ceea ce semnifica conectarea cu divinitatea. 

În Anglia, obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a fost adus de imigranții germani și olandezi prin anii 1800, dar acest obicei nu a fost preluat la nivel național abia până în anul 1846 când regina Victoria, unul dintre cei mai puternici și influenți monahi ai lumii, a împodobit un brad de Crăciun sub care a pus cadouri. Aceasta a adoptat acest obicei pentru soțul ei, prințul Albert, care ce să vezi?! era originar din Germania. 

Peste ocean, acest obicei nu a prins la public, deși erau multe colonii germane și olandeze. Americanii erau mai puțin sensibili la influența reginei, dar cu toate acestea, liderii civici americani, artiștii și autorii au apelat în strategiile lor politice, artă și piese pe imaginea unei familii fericite de clasă mijlocie care făceau schimb de cadouri în jurul unui brad de Crăciun

Această imagine centrată pe familie a fost amplificată în continuare de un poem foarte popular scris de Clement Moore în 1822 cunoscut sub numele de „Twas the Night Before Christmas”. Același poem a pus bazele imaginii lui Moș Crăciun pe care îl știm astăzi. 

Poate te-am amețit puțin cu acești ani, dar mi s-a părut interesantă istoria și tradiția bradului de Crăciun, care s-a dovedit a fi din cele mai vechi timpuri. Chiar dacă pentru acele popoare aceste plante veșnic verde aveau alte semnificații, sunt sigură că tot le aducea un strop de fericire, precum ne îmbucură și astăzi pe noi brazii sau orice alt confer, fie el natural sau artificial, dar de preferat artificial. Nu mai are rost să îți spun toate motivele și avantajele.

Astăzi, împodobitul bradului a devenit o tradiție pentru aproape toți creștinii. Împodobirea de brazi de Crăciun  este un prilej de bucurie, de stat la povești cu cei dragi și de a simți magia acestei sărbători. Toată lumea împodobește un brad, fie că este de 15cm sau de 3m, aduce aceeași bucurie în casele oamenilor. Abia aștept următorul Crăciun alaturi de BraziCraciun.Net

Leave a Reply

Your email address will not be published.