Sunt satul de …
Sunt satul de cereri de schimb de link de la anumite site-uri care fac bani din activitatea lor.
Sunt satul de “invitatiile” PR-ilor care fac bani pe seama mea, in timp ce eu primesc “onoarea” de a scrie despre evenimentele pe care ei le promoveaza (si de pe seama carora castiga bani).
Sunt satul de bloggerii “mici” care nu fac altceva toata ziua decat sa acuze bloggerii mari (asa-zisi A-Listeri) ! Prietene (nu ca mi-ai fi, e doar o forma de exprimare), cand o sa ai si tu cel putin 3-4 ani de blogging in care ai scris, aproximativ in fiecare zi, cate un articol (sau mai multe) de calitate, poate atunci o sa poti comenta !
Am auzit scuze de genul : “sigur, ala e favorizat pentru ca e prieten cu ceilalti “, “scrie articole de rahat”, “isi da like singur pe facebook”, etc. Posibil sa fie asa. Dar asta nu inseamna ca nu are ani de munca in spate. Tu chiar crezi ca e usor sa ajungi la un PR5 de exemplu ? Crezi ca e usor sa participi la “n” evenimente dedicate blogging-ului ? Crezi ca e usor sa publici un articol, zi de zi, timp de cativa ani buni ? Crezi ca o sa poti scrie mereu articole de calitate ?
Eu fac treaba asta (blogging) de 3 ani de zile, timp in care m-am descurcat absolut singur, si nu am avut nevoie sa acuz pe nimeni. Numai eu stiu cat de greu mi-a fost sa rezist, pentru ca de foarte multe ori mi-a venit sa-mi bag piciorul in ea “activitate”. Si nu de multe ori am luat pauze, cea mai lunga fiind de cateva luni.
Cum as putea sa acuz pe cineva, cand eu stiu clar cat e de greu sa ajungi si la nivelul asta mediu la care sunt ?
Si intr-un final nu suport mesajele de genul :
“Buna,
Sunt X de la . Chiar mi-a placut site-ul tau si as vrea sa facem schimb de linkuri. Daca vrei adauga adauga link-ul http:/y.ro/categorie/referate/ cu titlul referate sau articole (dupa cum doresti) iar apoi astept mail pentru a te adauga si eu. :*
Te pup dulce,
X”
Era ceva daca il primeam doar odata (pe asta), dar l-am primit de mai multe ori. Probabil ca sa puna sare pe rana. Un fel de tortura psihica.
Nu fac schimb de link 😀 Am scris la pagina Despre (un obisnuit) de ce. Am fost invitat si in campanii unde se dadeau cadouri de valoare. Am zis pas, daca vrea careva casul vorbeste, in rest nope. Sunt mic, dar caut sa iau deciziile corecte de acum 😛
Good boy! Ar trebui sa facem o campanie de educare a bloggerilor. Multi sunt fraieriti pur si simplu sau luati de fraieri !
Foarte multi bloggeri aflati la inceput de drum scriu advertoriale pe bani putini. Mie mi-a trebuit 6 luni pana am prins publicitate pe blog.
E drept, oferte au mai fost dar nici una care sa se ridice la pretentiile mele. Acum sunt multumit, am muncit mult in ultimile luni dar s-a meritat.
Succes tuturor si nu va vindeti pielea ieftin!
Mie mi-au trebuit vreo 2 ani. Vremuri grele ! :))
Situatie reala: astazi am primit pe mail o cerere de schimburi de linkuri de la un site care vinde parfumuri. Le-am spus nu, dar le-am oferit un contract publicitar. Raspunsul a fost: “Buna seara, Nu ma intereseaza oferta dvs. De ce sa va platesc pentru spatiul publicitar cand altii pot posta link-ul gratuit?”
:)) Cat tupeu !!! Si daca stai bine sa te gandesti are dreptate. Sunt multi care nu stiu ce fac si accepta iar ei profita la maxim !
Eu scriu pentru mine . Am vizitatori putini , dar constanti si de calitate .
Adaug in blogroll DOAR ce citesc si-mi place. Mesajele de acest tip ajung la cos , neaprobate.
Am avut multe proiecte ( unele cu PR3 ) la care am renuntat definitiv.
Dar scriu in continuare , fiindca stiu ca am ceva, altfel, de spus .
Asta a fost principalul lucru care mi-a placut !
cat 3 ani? eu dupa aproape 8 luni simt ca nu mai pot uneori, dar se mai iveste ceva si merg mai departe, felicitari pentru tema 🙂
Am trecut si eu prin asta. O sa mai vina astfel de perioade.
Ms !
si dupa aia vin cu pretentii! desi le-ai expus conditiile tale in mailul de raspuns!
Stiu. Toti patim asta, de parca am fi sclavi pe mosie.
Eu cred ca daca iti place cu adevarat un blog,il citesti fara sa trimiti mesaj pentru link exchange.In cazul in care posesorul blogului pe care il citesti,ii place cum arata,cum scrii si ce scrii,te va citi.
Exact !
asa spune tot ce ai pe inima :))
Totul moca şi pe degeaba să fie.
In principiu da. Ei oricum castiga.
Poti sa-mi explici si mie sintagma “blogger mic”? Tu te consideri blogger…important? De ce barbatii din blogosfera sunt atat de ahtiati dupa monetizarea blogului? Adica, poate putina sublititate nu ar strica…
Am spus clar in articol “…la nivelul asta mediu la care sunt…”. Nu ma consider in niciun fel ! Sunt satul doar de cei care nu au altceva de facut decat sa acuze in stanga si in dreapta.
Tu ai ceva cu mine de la articolul ala : Ce stim despre femei …
P.S Tie iti place cand cineva profita de munca ta ?
Ah, cum crezi? 🙁 Era doar o curiozitate, iar tonul nu era malitios.
Pur si simplu am constatat trendul asta in blogosfera, in timp ce fetele scriu despre iubire, suflet, deceptii, impliniri, visuri, viata lor personala, baietii scriu despre link exchange, zelist si cum sa faca mai repede bani din blog. 🙂
E chiar un subiect de articol. :))
Ne pasioneaza si partea asta. E un subiect de foarte multe articole.
Noi nu prea vorbim despre iubire, suflet, deceptii. Nu e genul nostru. Daca vrei astfel de subiecte totusi, le gasesti la Teo Negura si Cristian Dima. Ei cumva se pricep foarte bine la asta.
Eu am refuzat sa mai raspund la astfel de mail-uri. Am primit si eu cateva si consider ca nu ma ajuta cu deloc. Mai bine sa am in blogroll persoanele care ma citesc si asa mai departe. Desi mai am si persoane care le-am avut si pe vechiul blog, dar acelea le tin pentru ca am respect fata de ei, pentru ca ii cunosc de mult timp.
Eu nu am raspuns niciodata la astfel de mail-uri ! Ei vor link-exchange pentru ca ii ajuta, nu pentru ca ai avea si tu vreun beneficiu.
nu ma pricep la chestii gen SEO si algoritmi de crestere. Insa o judecata de bun simt imi spune ca strategia de link-exchange este irelevanta! Gresesc oare?
Ajuta ca relevanta in cautari, la page rank … Sunt si beneficii.
Încep și eu cu „Bună! Sunt..”?
Nu, nu, glumesc!
Hm, recunosc, sunt prima dată pe blogul tău. Dar am citit articolul și voiam să știu așa, din curiozitatea mea de „blogger mic” 😀 Spuneai ceva de genul: „Numai eu stiu cat de greu mi-a fost sa rezist”. De ce ți-a fost greu să reziști? Adică, eu cel puțin, consider blogul ca un mod de relaxare. Nu mă simt obligată să scriu zilnic sau să accept comentariile unor oameni care își varsă furia pe mine. În niciun caz nu dau curs tuturor mesajelor de link-excange. Uneori, vizitez blogurile menționate și am găsit câteva chiar interesante.
Așa, am deviat de la subiect. De ce e greu să reziști? Sau, să reziști cui? „Datoriei” de a posta sau „dependenței” de a posta?
E mai mult o “dependenta” de a evolua.
Asa suntem noi oamenii. Atunci cand ajungem la un anumit nivel, ne obisnuim cu el si vrem mai mult .