Ender’s Game (2013)

Conform unora, Ender’s Game (2013) este unul dintre cele mai bune SF-uri din 2013 si concureaza pentru primul loc cu Pacific Rim (2013). Spun “conform unora” pentru ca nu pot sa fiu in totalitate de acord. Da, am citit cartea si nu pot sa fiu atat de entuziasmat ca restul fanilor abia aparuti care nu s-au atins de ea.

Asadar, pot sa comentez acest film din doua perspective:
1. Din perspectiva celor care nu au citit cartea: Da, cu siguranta filmul poate fi “cel mai bun SF din 2013”. Nu neaparat pentru ca este incredibil, ci pentru ca nu prea are concurenta. Doar Pacific Rim ii poate pune probleme serioase. Cu ce vine nou Ender’s Game? Cu o poveste noua foarte bine pusa la punct. Regizorul a respectat destul de bine detaliile din carte. Asteptam de mult timp un astfel de SF.

2. Din perspectiva celor care au citit cartea: Nu ma intelegeti gresit. Filmul nu a fost rau dar s-a sarit prea superficial peste anumite detalii din carte. Cei care au citit-o ma inteleg perfect. Cel putin in partea de dezvoltare a lui Ender si modul in care el evolueaza si ajunge sa-si conduca propria echipa, pff, s-a pierdut mult din poveste. Si da, partea care s-a pierdut era exact preferata mea.

Intr-un viitor necunoscut, o rasa ostila de extraterestrii (The Formics) ataca Pamantul. Acest razboi a lasat multe urme in mintea supravituitorilor pentru ca toti stiau ca, in lipsa initiativei eroice a Comandantului Flotei Internationale, Mazer Rackham (Ben Kingsley), totul ar fi fost pierdut. Pregatindu-se pentru un viitor atac, colonelul Graff (Harrison Ford) si Academia Militara Internatională pregatesc doar cei mai buni copii pentru a-l gasi pe noul Mazer. Unul dintre acesti copii este Ender Wiggin (Asa Butterfield), un baiat timid, dar un tactician extraordinar.

Odata ajuns la Scoala de Razboi, Ender invata foarte repede dificilele jocuri de lupta, evidentiindu-se si castigand respectul colegilor (unora). In scurt timp, Ender ajunge sa fie viitoarea speranta militara a Pamantului…