Politistul si painea

[ad#ad-1]

Am auzit aceasta intamplare la radio (in direct la Radio ZU – emisiunea lui Mircea Badea):

“De aproape un an X a preluat de la tatal lui o mica afacere (transporturi).Aceasta firma are cateva autoutilitare si contract cu doua fabrici de panificatie.Cu ce se ocupa mai exact? Transporta marfa (paine).Pentru fiecare masina X are cate un angajat,dar duminica le mai da liber prin rotatie,soferii fiind inlocuiti de el si de tatal sau.

Intr-o duminica X facea cursa de transport si nu conducea tocmai regulamentar,pentru ca avea viteza destul de mare,130km/h.
Si cum graba strica treaba ,undeva pe DN1 Surprize-Surprize.Din senin soferul nostru se trezeste urmarit de o masina de politie cu girofarurile si sirene activate (ce mai …cu tot pachetul).
Trage X al nostru pe dreapta,arunca o ultima privire la carnetul de sofer (putea fi ultima timp de vreo 3 luni) si asteapta sa vina politistul la masina.Deschide geamul,si asteapta,asteapta,asteapta…numai ca politistul nu mai venea.

Asa ca ce face X? Se da jos din masina cu gandul la ce anume vrea politistul ( in afara sa-I ia carnetul desigur).Cand se da jos ce sa vada? Un logan (nu unul de 80.000 euro) pe care nu scria nici politia rutiera,nici siguranta si incredere (adica vrajeala si inca un plus de vrajeala – traducere libera),nici politia rurala ci pur si simplu :”Politia”.
Se duce cu ceva emotii X la geam (morcovul din fundul lui avea dimensiuni considerabile) si spune : “Sa traiti Sefu ! (ce frumos arata carnetul meu…my precious…I’ll never see you again)”
Politistul : “Ba! Esti cu paine?
X: DA! (ce legatura are asta cu carnetul meu ?!? )
Politistul: “Da-mi si mie 2 paini !! Ce naiba?!? Ma faci sa astept ca prostu” (WTF ?!? iti bati joc de mine ?)
Desigur ca X s-a dus la masina si i-a dat politistului 2 paini (gratis desigur pentru ca saracul inca era cu gandul la carnetul lui ). Politistul le-a luat si a plecat multumit . Nu o sa va vina sa credeti : A intors pe linia continua! Stiu! Nici mie nu-mi vine sa cred ( ca a intors pe linia continua desigur)”

P.S Intamplarea este reala si scrisa in stilul propriu cu adaugirile de rigoare (acolo unde am simtit ca este nevoie).