Balada Mihaelei Radulescu

Recunoscuta capacitate lirică a moldovenilor dă roade – chiar şi în vreme de criză. O baladă inspirată de moldoveanca trecută la iudaism, Mihaela Ţiganu (Rădulescu), a intrat în circulaţie în undergorundul net-ului unde deja face furori, fiind retransmisă cu viteză exponenţială de amatorii de delicii lirice racordaţi la actualitatea propusă de frontpage-urile ziarelor din ultimele săptămâni, unde scandalul Mihaela-Elan ţine topul de o bună bucată de vreme. Autorul este deocamdată necunoscut şi nici nu pare dornic de celebritate – ceea ce se poate spune cu certitudine este că pare să fie – după topică şi frazare, moldovean de origine, ca şi Mihaela.

“În odaia rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Plânge şi suspină puria domniţă,
Că se-mpute treaba, nu-i mai merge fiţă; Elan Schwartzenberg, soţul măscărit, De boema nimfă s-a cam sictirit, Şi i-a dat cu flit… i-a suflat în vele, Invitând-o sincer să doarmă sub stele.
Asta s-a-ntâmplat, după ce năiada
A vrut să se-ntoarcă… stiţi cum: ţinând coada…
Despre noaptea aceea, noapte de bănat
Iată ce şi cum s-ar fi întamplat:
Latră cainii-n curte, noaptea jumătate,
La castel în poartă oare cine bate?
– <Eu sunt, Schwartzi dragă, fosta soţioară; Eu, şi vreau acasă, ca odinioară!
Jur că nu mai plec, nu de astă dată…
Fie-ţi dară milă şi primeşte-o fată!
Hai, deschide poarta… că mi-e frig de mor, Vântul suflă rece… vreau în dormitor!> Elan stă şi-ascultă… îi deschide poarta, Şi grăieşte astfel către ex-consoarta:
– <Ce zici Mihaelo? Vrei encore une fois?
Nu mai “blugi cu penis”? Nu menage a trois?
Gata zbenguiala? Vrei să fii iar doamnă?
Apăi fata tatii şi-a lui Ayan mamă…
Să te-ntorci drăguţă la Oţilu tău,
Că el e potentul… io îs băbălău!
Lasă-mă şi uită milionul meu,
Nu mai cred în tine… iaca, mi-s ateu!
Cât priveşte pruncul ce mi l-ai fătat,
Nu vreau ca s-ajungă vreun vlăstar ratat, Ce stă-n zece case, p-unde stă şi mă-sa, Şi-are zece taţi, de umblă cu dânsa.
Aşa că te rog, de mai ai gândire,
Barem câte albe dar vopsite fire,
Să aduci copchilul şi să-l laşi acasă,
Să am grijă singur ca normal să crească.
Acum piei năluco! Fugi în lumea ta…
Fii o pitzi bună! Ca mamă eşti rea!>

În odaiea rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Scrie Mihaela, clocotind în spume,
O depeşă tristă către-ntreaga lume;
Poate-o crede ţara şi poate-o ajută,
Că ea e un victim… Elan e o brută!
Nu mai vrea nimica, doar să fie pace!!!

Ce spuneţi de dânsa, bini ori rău face?!””

3 Responses to “Balada Mihaelei Radulescu”
  1. Cristian Lisandru March 27, 2009
  2. AvailableZone March 27, 2009
  3. organizator March 27, 2009

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *