Calea vietii
As vrea sa imi spuneti daca ati mai auzit povestea aceasta undeva. Inca de mic(a) ti se spune ca trebuie sa mergi la scoala pentru a primi o educatie. Teoretic, aceasta educatie te va ajuta in viata. Asa ca mergi la scoala primara/gimnaziala/liceu si dai toate testele, lucrarile de control, extemporalele si examenele posibile. Pasul urmator? Facultatea, bineinteles. Toata lumea trebuie sa faca o facultate. Asa spune o lege nescrisa. Ce e de facut?
Mergi si la facultate. Nu prea are importanta care. Majoritatea sunt inutile. Unii merg la cea mai usoara facultate posibila, singurul lor scop fiind sa amane responsabilitatea care ii asteapta/maturizarea, altii chiar isi aleg un domeniu in care s-ar putea sa aiba un viitor. Si, cumva, termini si aceasta facultate. Nu sariti in sus, unii dintre voi chiar o sa invete si o sa termine cu nota mare. Pasul urmator?
Un loc de munca sau un masterat! De ce masterat? Pentru ca mai sunt unele persoane care de trag de timp si de banii parintilor inca doi ani. Maturizarea aia parca mai merita amanata putin, nu-i asa? Sa fim seriosi, cine crede ca masteratul are vreo valoare in ziua de astazi? Dupa masterat, pentru ca nu prea mai ai ce sa faci ca sa amani partea aia cu maturizarea, asta daca nu cumva iti trece prin cap sa mai faci o facultate, ajungi sa dai de o mare problema in viata.
Mai tot timpul ti s-a spus ca o educatie buna iti va asigura un loc de munca pe masura. Numai ca realitatea este putin diferita. Vezi tu, imediat ce incepi sa cauti un loc de munca incepi sa intelegi ca acea calificare pentru care ai irosit cativa ani nu prea valoreaza mare lucru. Ba chiar mai observi ca mai multi colegi de-ai tai incep sa lucreze la un supermarket sau la un lant de fast-food. In momentul acela de abia realizezi ca toata placa aia cu educatia nu a fost chiar reala. Sau poate ca ai fost tu prea ignorant(a) si nu te-ai gandit sa faci o facultate care te-ar fi putut ajuta.
Ce urmeaza? Cei care si-au ales bine facultatea o sa isi gaseasca un loc bun de munca, ceilalti o sa se multumeasca cu orice isi gasesc in tara sau o sa se duca in straintate.
Pasul urmator? Casatoria. Daca ai terminat cu educatia si ti-ai gasit un loc de munca trebuie neaparat sa te casatoresti. Asta e o alta lege nescrisa pe care trebuie sa o respecti. Parintii o sa-ti spuna asta, prietenii o sa-ti spuna asta, toate rudele o sa-ti spuna asta. “Cand de casatoresti?”, “De ce nu te-ai casatorit pana acum?”, “Cand o sa te asezi si tu la casa ta?”, “O sa te maturizezi si tu odata?”, bla, bla, bla. Da, in caz ca nu v-ati prins, trebuie neaparat sa ne casatorim. Este, practic, o obligatie la care viata te supune. Dragostea este obiectivul cel mai important in viata unora. Asta pana in momentul in care s-ar putea sa descoperi ca dragostea nu este chiar asa cum ti-ai imaginat.
Altceva? Pai, dupa casatorie urmeaza sa iti cumperi o masina si un apartament/o casa. Unii s-ar putea sa aiba aceste lucruri inainte de casatorie. Bafta voastra. Ati bifat ceva de pe lista mult mai repede. Ok. Ati rezolvati si cu locuinta/masina? Perfect! Este timpul sa va ganditi la un copil.
Doar nu credeati ca scapati fara copil, nu? De aici, evident, incep tot felul de probleme. Pe scurt, viata voastra nu o sa mai fie prioritara. O sa trebuiasca sa faceti ce au facut si parintii vostri cu voi. Gradinita, scoala, mancare, haine, jucarii, excursii, electronice, etc. Stiti voi, tot tacamul.
Ce urmeaza dupa asta? O sa va chinuiti cu locul de munca, ba chiar s-ar putea sa schimbati cateva, o sa lucrati pana la 65 de ani si o sa iesiti la pensie. Asta daca mai traiti pana atunci. Si cam atat. Ah da, o sa muriti.
Probabil ca ati inceput deja sa va intrebati: Serios? La asta se rezuma viata? Scoala => Munca => Casatorie => Locuinta/masina => Copil => Pensie => Moarte.
Asta suntem invatati de mici, nu-i asa? Aceasta este calea vietii. Cu mici diferente, cam asta ne spune societatea ca trebuie sa facem. Aceasta cale ne va face fericiti. De fiecare data cand nu vrem sa respectam un pas din acesta calea, societatea ne spune ca gresim. Si tot societatea ne mai spunem ca suntem liberi.
Vi se pare ca suntem liberi? Suntem fericiti?
